Scrisoare in miez de noapte.

14 07 2009

Inca imi amintesc, era o zi obijnuita in care asteptam pe cineva intr-o statie de autobuz, numai ca nu stiam ca asta va schimba tot. Dupa 30 de min de asteptat unul langa celalalt, ne-am gasit si am plecat, a urmat o luna furtunoasa, cu apeluri in miez de noapte si convorbiri de ore in care am ajuns sa ne cunoaste mai bine decat credeam. Dar cum orice vis frumos, are si o parte proasta, a urma luna aceea, pentru care nu am sa ma iert niciodata, dar precum spune vorba aceeia, dupa ploaie, iese soarele, a iesit, a iesit urmat de o lumina oribitoare, o imbratisare si un sarut la care nimeni nu se astepta, un zambet si inca un sarut. A fost noaptea in care nu am putut sa dorm, noaptea in care m-am uitat la tine cum dormeai si ti-am studiat fiecare respiratie si fiecare tresarire, a fost noaptea in care luna s-a rusinat si ne-a lasat in intuneric. Si a durat ceva, mai mult decat au crezut multi, mai mult decat ar fi crezut oricine si ne-am cunoscut mult mai mult. Mi-ai cunoscut atat partile bune cat si cele rele si tot a mai durat ceva.

Pana intr-o zi, cand ai fost ocupata mai mult si nu ne-am putut vedea, am simtit cum lumea mea se surpa si cum tot ce aveam si tot ce imi doream nu mai exista, am plecat spre tine si am vorbit, am plecat cu nervi, nu ma mai interesa nimic, m-am urcat cu lacrimi in microbuz si am realizat ca lumea e mult mai urata. M-am pierdut si nu am mai vazut calea, nu am mai stiut ce sa fac, dar totusi am zis ca trebuie sa ma adun si am incercat.

Lacrimile inca sunt, amintirile inca sunt, sentimentele deasemenea, dar acum… abia acum realizez ca trebuie sa iti dau drumul, trebuie sa iti dau drumul pentru ca te iubesc si pentru ca te voi iubii si desigur… ca o sa doara si ca doare si ca nu imi doresc asta, trebuie sa iti respect tie dorinta, fiindca tu esti mai importanta orice alceva ai zice. Cat despre mine, nu o sa te uit niciodata, nu o sa uit ziua in care asteptam tipa de 1.70m, bruneta si creata, in statia de autobuz, nu o sa uit atunci cand am relizat ca stateam unul langa altul de jumatate de ora si l-am injurat pe acel om care mi-a spus ca esti creata, cand defapt nu erai nici pe departe, aveai cel mai mare zambet, cu toate ca ascundeai multe. Nu o sa uit ziua in care te-am facut sa plangi si nu o sa uit ziua in care totul a fost asa cum trebuia sa fie de la bun inceput…. Te iubesc, zuza mea!

Advertisements

Actions

Information

5 responses

15 07 2009
offshore

avand atata lumina ”oribitoare”, oare cum ai reusit sa ti transcrii acest formidabil eseu? ca sincer, e ”alceva”..ma depaseste, aparatul meu cognitiv este strapuns de esenta coerentei tale. eu eram ”obijnuit” cu altceva, insa blogul are o nuanta sublima. ”deasemenea” sunt oripilat.

15 07 2009
arhigfx

Este locul unde aberez, unde scriu ce simt, cum vreau, cand vreau. Asa ca esti liber sa crezi ce vrei sau sa nu ma iei in seama! 🙂

15 07 2009
copilu

nu stiu,nu pot,nu vreau sa mai zic nimic…pentru ca oricum daca zic sau daca fac ceva orikum te ranesc mai mult decat am facut-o pana akm si nu mai vreau asta.sper insa ca intr-o buna zi sa iti revii….sa mergi mai departe…eu voi fi aici,ca o prietena.te voi sprijini in continuare asa cum am facut-o si pana acum.uof…
Start a new life….without me….poti fii fericit si fara mine….

15 07 2009
offshore

ai putea, de ex, ca sa poti sa iesi din impas, sa te apuci sa studiezi dex ul. ar fi o idee buna. se pare ca nu ai inteles primul comm.

15 07 2009
arhigfx

ai putea, spre ex., sa ma lasi in pace ? Multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: