Scrisoare in miez de noapte.

14 07 2009

Inca imi amintesc, era o zi obijnuita in care asteptam pe cineva intr-o statie de autobuz, numai ca nu stiam ca asta va schimba tot. Dupa 30 de min de asteptat unul langa celalalt, ne-am gasit si am plecat, a urmat o luna furtunoasa, cu apeluri in miez de noapte si convorbiri de ore in care am ajuns sa ne cunoaste mai bine decat credeam. Dar cum orice vis frumos, are si o parte proasta, a urma luna aceea, pentru care nu am sa ma iert niciodata, dar precum spune vorba aceeia, dupa ploaie, iese soarele, a iesit, a iesit urmat de o lumina oribitoare, o imbratisare si un sarut la care nimeni nu se astepta, un zambet si inca un sarut. A fost noaptea in care nu am putut sa dorm, noaptea in care m-am uitat la tine cum dormeai si ti-am studiat fiecare respiratie si fiecare tresarire, a fost noaptea in care luna s-a rusinat si ne-a lasat in intuneric. Si a durat ceva, mai mult decat au crezut multi, mai mult decat ar fi crezut oricine si ne-am cunoscut mult mai mult. Mi-ai cunoscut atat partile bune cat si cele rele si tot a mai durat ceva.

Read the rest of this entry »

Advertisements